Filme în germană

Chiar dacă cinematografia germană nu se poate lăuda cu explozia de diversitate promovată la Hollywood, cinefilul nu trebuie să ocolească producțiile acesteia, de multe ori evident superioare din punct de vedere calitativ. Dacă filmele americane sunt anunțate cu surle și trâmbițe, bucurându-se de o publicitate uriașă, uneori de-a dreptul sufocantă, filmul european s-a pitit într-un con de umbră, așteptând să fie descoperit.

Vom încerca în următoarele rânduri să aducem la lumină câteva dintre cele mai interesante realizări ale cinematografiei germane, o serie de recomandări de filme în germană, făcând o scurtă incursiune în trecutul acesteia și oprindu-ne în cele din urmă în prezentul destul de prolific.

Prima recomandare de filme în germană – Nosferatu

Succesul cinematografiei germane și integrarea acesteia în comunitatea mondială a filmului începe în 1922 cu filmul Nosferatu, o simfonie a ororii, în regia lui Friedrich Wilhelm Murnau. Contele Orlok, în interpretarea dătătoare de fiori a magistralului Max Schreck, se mută din Transilvania într-un land fictiv al Germaniei și se îndrăgostește de frumoasa Ellen (interpretată de Greta Schröder) o tânără sfioasă și deloc interesată de o posibilă relație cu strigoiul nemuritor.

Dincolo de reinterpretarea poveștii lui Bram Stoker, cinematografia germană devine responsabilă de apariția unei noi nișe, filmul horror, Nosteratu fiind prima producție de gen apărută pe piața mondială. Beneficiind de noile descoperiri tehnice în ceea ce privește aparatele de filmat și posibilitățile de montaj scenic, Nosferatu a șocat o lume întreagă, deschizând drumul capodoperelor epocii, realizate zece ani mai târziu de către cinematografia americană. Nu-l ratați, chiar dacă fanii împătimiți ai genului horror vor avea parte de o porție zdravănă de râs!

Soare roșu, o utopie socială

Sărim puțin peste perioada tulbure a războaielor și ne oprim în libertinii și tumultoșii ani ’70 pentru a adăuga următoarea mențiune în lista noastră de filme în germană, excelent reprezentați prin utopia socială Soare roșuîn regia lui Rudolf Thome. O combinație sălbatică de thriller și Krimi, cu personaje preponderent feminine, filmul, o frescă a societății germane din respectiva perioadă vă va ține cu siguranță cu sufletul la gură. Extravagant, un ”lung metraj feminist” după cum este definit chiar de către regizor (ajuns acum la venerabila vârstă de 80 de ani), Rote Sonne trebuie bifat de către orice pasionat de film care se respectă, chiar dacă s-ar putea să fie ușor dezamăgitor pentru cei ancorați în nișa conflictelor interstelare. Nici o altă peliculă germană nu a pus mai bine în evidență viața și concepțiile unei întregi generații așa că luați o pungă de popcorn și savurați-o în liniște urmărind această capodoperă cinematografică.

Supermarket

Ca să rămânem oarecum în ”trendul” anterior, ne avântăm puțin și ne oprim în anul 1973, când regizorul german Roland Klick surprinde lumea prin Supermarket. În ciuda titlului (să nu vă imaginați vreo povestioară lacrimogenă a unei vânzătoare de magazin părăsită de iubitul latino) poate nu tocmai atrăgător, filmul are ritmul lui extrem și povestea sordidă care cu siguranță vă va captiva atenția. Willi (în interpretarea lui Charly Wierczejewski) este un boschetar care trăiește din mici găinării și furtișaguri alături de alți vagabonzi, până în momentul în care o întâlnește pe Monica și are o revelație: există persoane care o duc în mod cert mult mai rău decât el.

Dorind s-o ajute, Willi hotărăște, în lipsa unei idei oneste, să dea o lovitură de proporții prin jefuirea unui transportator de bani care cară încasările unui supermarket. Este de la sine înțeles că întreaga poveste ia o turnură neașteptată cu un deznodământ pe care vă las să-l descoperiți singuri. În mod cert o dramă socială, filmul precedă cunoscutul Trainspotting. Cine a văzut capodopera cu drogații săriți de pe fix sigur va da un search pe Internet în căutarea filmului Supermarket. Așezați-vă confortabil pe canapea și savurați aventura anticipând cam ce ați fi născocit voi pentru salvarea iubitei aflate la ananghie!

A patra recomandare de filme în germană – Aguirre, mânia lui Dumnezeu

Tot anii ’70 ne pun la dispoziție un film istoric de proporții în regia lui Werner Herzog (după părerea unora, cel mai mare regizor german). Este vorba de Aguirre, mânia lui Dumnezeu în care rolul principal este interpretat de alienatul cu acte în regulă, incredibilul Klaus Kinski (pentru ”neofiți”, tăticul Nastassjei Kinski, o actriță controversată și talentată) care se depășește pe sine în această farandolă a nebuniei. Povestea în sine provoacă fiori: în anul 1560 o gașcă de conchistadori spanioli, năuciți de febra aurului coboară din Munții Anzi pentru a scormoni prin Amazon după Eldorado, celebrul loc unde aurul era la ofertă pentru orice terchea-berchea.

Numai că, așa cum se întâmpla de obicei în asemenea situații în cadrul unei armate formate din tâlhari și criminali, o parte din efectiv se desparte de corpul principal, pornind pe cont propriu în căutarea aurului. Însă cei patruzeci de îndrăzneți, eșuați lamentabil pe o plută sub comanda dementului conducător Lope de Aguirre, care se autointitulase ”Mânia lui Dumnezeu”, vor sfârși în chinuri răpuși de foame și boli. Nu în ultimul rând, băștinașii, prea puțin încântați de prezența cuceritorilor, vor contribui la anihilarea acestora. Cu toate acestea, nici o recenzie nu e capabilă să redea oroarea situațiilor prin care trec personajele damnate, nici gradul de nebunie al comandantului. Filmul e disponibil online, așa că, repede, blindați-vă sub o pătură și dați ”start” vizionării!

Lola, un clasic

Ne îmbarcăm din nou pe corabia timpului și vâslim până în anul 1981 pentru a face cunoștință cu o satiră socială de excepție în regia lui Rainer Werner Fassbinder, din seria de recomandări de filme în germană. Este vorba de filmul Lola, o poveste ancorată în vremurile tulburi pe care traversa Germania la zece ani după sfârșitul erei naziste. Ecourile războiului erau încă destul de proaspete iar economia țării era departe de a-și fi revenit.

Într-un orășel neînsemnat, un antreprenor se îndrăgostește de o fată, fără a realiza că respectiva este totodată cântăreață într-un bordel renumit, precum și amanta unui întreprinzător local. Lola, interpretată de pe atunci frumoasa Barbara Sukowa (ajunsă acum la venerabila vârstă de 70 de ani) îi joacă pe cei doi amorezi pe degete, într-un lung șir de întâmplări burlești. E o producție pentru iubitorii genului, ușoară și revigorantă, nerecomandată celor care se desfată numai cu ecranizări după Umberto Eco. Dar, într-un weekend ploios, în care până și Hamlet și-ar dori să vizioneze o comedie puteți încerca să urmăriți acest film – are o serie de momente savuroase.

Cerul deasupra Berlinului

Nu putem trece peste glorioșii ani ’80 fără să ne îndreptăm atenția asupra dramei fantastice Cerul deasupra Berlinului realizată sub bagheta magică a maestrului Wim Wenders. Cuvântul fantastic să nu agite prea mult spiritele amatorilor de gen, pentru că filmul nu are nici pe departe vreo legătură cu Harry Potter sau Stăpânul inelelor. E mai mult o dramă despre divizarea orașului Berlin și efectele Holocaustului, fantasticul fiind mai mult un pretext pentru un ambalaj special. Scenariul pare a fi scris de Eminescu însuși: un înger responsabil cu buna desfășurare a evenimentelor pe pământ se îndrăgostește de o superbă muritoare.

Evident dorința acerbă a respectivului este să renunțe la statutul de înger pentru a fi cu persoana iubită. Rolul îngerului Daniel îi revine genialului Bruno Ganz, despre care vom mai vorbi în acest articol. Povestea se desfășoară într-un ritm poetic, nu prea alert, mai mult vizual, încărcat de simboluri și accente dramatice. Pentru cei care trepidează în vâltoarea clișeelor de gen Legiunea ( în regia lui Scott Stewart, 2010) s-ar putea să nu aibă răbdarea necesară pentru a urmări până la capăt această poveste romantică. În schimb, cei care iubesc Orașul îngerilor cu Nicolas Cage sau Întâlnire cu Joe Black, un tur de forță al fermecătorului Brad Pitt vor savura fiecare secundă, fiecare cadru din acest film. Îl recomand însă și celor mai puși pe acțiune mai cu seamă bărbaților care doresc să-și impresioneze partenerele. O cină romantică și Cerul deasupra Berlinului pot fi ingredientele perfecte pentru o seară de neuitat.

Submarinul (Das Boot)

Simt deja că prea mult romantism și comedie dăunează grav unei anumite categorii de iubitori ai filmului așa că fără a părăsi nișa ’80 vom analiza puțin un film de război plin de tensiune și acțiune. Este vorba de Submarinul (Das Boot, 1981), în regia lui Wolfgang Petersen. În 1941, submarinele germane sunt trimise să scufunde cât mai multe nave comerciale britanice în scopul de a bloca importul de produse necesare războiului în Marea Britanie. Lucrurile însă nu se desfășoară conform planului nazist, submarinele germane întâmpinând o rezistență puternică din partea vaselor britanice. Și de aici, inevitabil, conflictele interne între membrii echipajului și starea psihică tot mai proastă a celor care încep să vadă ororile conflictului în toată ”splendoarea” lor.

Dincolo de scenele de luptă excelent realizate în contextul unei epoci cinematografice fără tehnici revoluționare de efecte speciale, filmul scoate în prim plan conflictul prin care orice combatant trece, în momentul în care realizează că nu știe de ce trebuie să-și anihileze așa zisul dușman și mai ales care este utilitatea unui astfel de conflict. Filmul a primit șase nominalizări la Oscar și se încadrează în categoria filmelor ”de văzut în mod obligatoriu”! Pasionații de ”bum-bum” precum și cei ahtiați după conflicte psihologice pot să se ”înfrățească” pe o canapea și să analizeze ”la rece” această capodoperă.

Gigantic, o comedie germană

Spunem adio anilor ’80 și ne oprim în 1999 pentru a ne delecta, de această dată cu o comedie spumoasă. Este vorba de Gigantic în regia lui Sebastian Schipper. Filmul nu ne asaltează cu subtilități sau simboluri care să ne pună gândirea la grea încercare, este pur și simplu un fim despre prietenie, tinerețe și distracție dusă la extrem. Câțiva prieteni iau hotărârea de a trage un ultim chiolhan sub pretextul plecării unui dintre ei peste mări și țări. Evident că petrecerea capătă proporții ”cosmice”, cei trei cheflii trecând printr-o serie de aventuri ilare. Pelicula e efectiv ”de tot râsul” și va fi extrem de apreciată de fanii seriei Marea mahmureală.

Ultimele zile ale lui Hitler

Anul 2004 este fără îndoială emblematic pentru cinematografia germană, datorită apariției unei pelicule extraordinare, Ultimele zile ale lui Hitler în regia lui Oliver Hirschbiegel, o poveste zguduitoare despre sfârșitul războiului. Filmul este cu atât mai brutal cu cât redă în detaliu, pe baza mărturiei ultimei secretare a dictatorului, Traudl Junge, ororile și nebunia acelor zile. Supraviețuind conflictului, Traudl Junge își va publica memoriile, acestea fiind o sursă valoroasă de inspirație pentru multe ecranizări și documentare despre acei ani întunecați. Într-o noapte de noiembrie, în anul 1942 , mai multe femei sunt duse către cartierul general al lui Hitler, unde acesta urma să facă o selecție în vederea alegerii unei noi secretare.

”Fericirea” cade pe Traudl Junge care, în entuziasmul caracteristic epocii și sub efectele naivității vârstei, cade în extaz la gândul că își va servi patria și conducătorul. Acțiunea se mută în Berlin, în anul 1945 înainte de capitularea Germaniei. Hitler s-a retras în buncăr iar armata rusă se află la porțile Berlinului. Bătăliile pe străzile Berlinului se desfășoară cu ajutorul trupelor de miliție și a copiilor din rândul Tinerilor Hitleriști. Deși înfrângerea este inevitabilă Hitler refuză capitularea și nu vrea să părăsească Berlinul. Scenele de luptă, precum și conflictele dintre capii naziști și un Hitler devastat de boală sunt de un dramatism cutremurător, susținute și de interpretarea de Oscar a regretatului Bruno Ganz în rolul lui Hitler.

Evident că pelicula, deși primită cu surle și trâmbițe nu a câștigat votul scorțoșilor critici și a beneficiat doar de nominalizări, fără a primi vreun premiu. O soartă nedreaptă pe care multe capodopere europene au împărtășit-o. Dar, cu premii sau fără, vă recomand această dramă sub titlul de obligativitate. Și cu riscul de a deveni subiectiv, cataloghez acest film ca fiind cel mai bun film istoric german din toate timpurile și unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei mondiale.

Viețile altora, în rândul recomandărilor de filme în germană

Oarecum tot în registru istoric, dar mai apropiat de dramele generației noastre este și Viețile altora în regia lui Florian Henckel von Donnersmarck. Apărut în 2006 filmul tratează un procedeu extrem de răspândit în comunism: spionarea civililor. Un angajat al securității est-germane trebuie să supravegheze un scriitor pe care autoritățile momentului îl bănuiau de acțiuni subversive la adresa regimului.

Deși dorește să își execute misiunea cu cât mai mult profesionalism, meticulosul securist devine fascinat de lumea în care trăiește dramaturgul, atent supravegheat prin intermediul microfoanelor instalate în locuința acestuia. Cu toată această întorsătură neașteptată misiunea trebuie să decurgă conform planului și nu mai poate fi oprită. O poveste despre violarea brutală a intimității și despre desacralizarea valorilor morale.

Sună poate prea pompos și cu siguranță plictisitor, dar vă asigur că nu e așa. Pentru cei care nu au trecut prin comunism va fi o utilă lecție de istorie iar pentru cei care au trecut, un ”remember” al unor vremuri care nu ar trebui să mai revină niciodată.

Sunt vinovat

O abordare destul de bizară este cea a tânărului care dorește cu orice preț să ajungă în centrul atenției, prezentă în filmul Sunt vinovat regizat de Christoph Hochhäusler. Armin, o persoană aparent banală și un reprezentant tipic al clasei de mijloc germane ajunge să-și asume o serie de acțiuni monstruoase pe care nu le-a comis. Nebunie sau acte de bravadă? Rămâne să descoperiți singuri, urmărind această peliculă considerată la Cannes ca fiind ”noul val” al cinematografiei germane. Rămâne de văzut dacă veți fi de aceeași părere.

Cu capul înainte, printre filmele în germană pe care le recomandăm

Fără a se ridica la valoarea filmului istoric despre sfârșitul lui Hitler, producția Cu capul înainte, tot din anul de grație 2004, aduce în prim plan valorile lumii musulmane, mai puțin cunoscute în rândurile europenilor. O tragedie în toată regula, acțiunea se concentrează pe destinele a doi tineri musulmani care doresc să-și schimbe stilul de viață opunându-se tradițiilor ancestrale.

Cei doi, un alcoolic și o tânără care nu mai suportă disciplina rigidă de acasă ajung să încheie o căsătorie de conveniență în speranța că astfel îți vor putea câștiga libertatea mult dorită. Cred că nu mai trebuie să precizez că acolo unde trăiesc împreună doi tineri evenimentele se vor desfășura cu totul altfel decât se planificase inițial, mult mai aproape de ”legile firii”. Cele câteva accente comice dau o savoare aparte firului narativ.

Vom face o ultimă incursiune detaliată în anul 2009 pentru analiza unui film care și-a meritat toate premiile primite. Este vorba de Panglica albă în regia lui Michael Haneke. Un film alb negru care nu poate fi încadrat într-un anumit gen, lipsit de coloană sonoră și care prezintă o serie de evenimente înspăimântătoare ce au loc într-un sat german cu puțin timp înainte de începerea primului război mondial…o țărancă moartă într-o fabrică de cherestea, un copil răpit și torturat, un hambar incendiat și un doctor care suferă un accident grav de călărie… sunt câteva din întâmplările care par desprinse dintr-un ritual ocult de pedepsire. Dar, vorba lungă, sărăcia omului… vă las să vă deghizați în Sherlok Holmes și să descoperiți singuri misterul…

Filme în germană de actualitate

Să trecem și prezentul în revistă…

Chiar dacă nu ne putem bucura încă de o producție asemănătoare cu Der Untergang (Ultimele zile ale lui Hitler), ultimii ani au fost prolifici pentru industria cinematografică germană și putem semnala câteva titluri notabile.

1. Berlin Alexanderplatz – dramă în regia lui Burhan Qurbani, deja prezumtiv câștigător de premii importante, filmul este o ecranizare a fenomenalului roman cu același titlu scris de Alfred Döblin.
2. Es gilt das gesprochene Wort– tot o dramă în maniera Berlin Alexanderplatz, (aceasta însă sub bagheta regizorului İlker Çatak) prezintă povestea unui imigrant kurd care încheie o căsătorie de conveniență în Germania pentru a obține o serie de avantaje. Parcă am mai auzit undeva acest scenariu…
3. Undine, peliculă semnată de Christian Petzold, un basm transpus în lumea contemporană și o nouă șansă la premii pentru Christian. În rolul Undinei o avem pe Paula Beer.
4. Trecem din nou la dramă cu filmul Lara în care subiectul filmului este surclasat de jocul impresionant al actriței din rolul principal, Corinna Harfouch. De văzut, măcar pentru prestația Corinnei și pentru coloana sonoră încântătoare.
5. Lindenberg! Mach Dein Ding, ne poartă pe note muzicale într-o producție plină de culoare, ritm și veselie, într-un mix de film muzical și satiră contemporană. În regia Herminei Huntgeburth, acțiunea se concentrează pe primii ani de carieră ai cântărețului german de rock Udo Lindenberg.
6. Systemsprenger,sub bagheta regizorală a tinerei Nora Fingscheidt ne poartă în lumea ciudată a unui copil care nu aceeptă nici un sistem educațional și nu se poate adapta sub nici o formă normelor sociale. Având toate ingredientele succesului, filmul poate cuceri mai multe premii internaționale.
7. Als Hitler das rosa Kaninchen stahl, chiar dacă titlul vă provoacă râsul, povestea este destul de serioasă și reprezintă adaptarea cinematografică a lucrării autobiografice a Judithei Kerr. Filmul se adresează copiilor și încearcă să aducă în atenția acestora ororile nazismului fără a-i șoca prea tare. Nu știu ce impact a avut asupra publicului vizat dar îl recomand oricărui cinefil matur. Regia este semnată de Caroline Link.
8. Și în sfârșit o comedie Das perfekte Geheimnis, în care secretele sunt dezvăluite rând pe rând…măcar pentru a nu face și voi ca protagoniștii filmului și tot merită văzut. Cu mare priză la public, această producție semnată de Bora Dagtekin și-a asigurat succesul. Cel puțin din punct de vedere comercial.

Încheiem aici incursiunea noastră în fascinanta lume de filme în germană. De la dramă la horror, presărat cu actori și regizori de geniu universul cinematografic german are de oferit mari satisfacții fiecărui cinefil autentic.

Iar cei interesați de alte titluri și recenzii pot consulta următoarele linkuri:

https://www.cinemagia.ro/filme-germania/

https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_filme_germane

https://www.ziarulmetropolis.ro/13-filme-esentiale-ale-cinematografiei-germane/

https://life.ro/cele-mai-bune-filme-nemtesti-la-zilele-filmului-german/

https://www.youtube.com/playlist?list=PLtZUf2D_XvYBR6l7TjmCJSufRDzpVevTt

https://www.dw.com/ro/10-lucruri-despre-a-68-a-edi%C8%9Bie-a-berlinalei/a-42547442

Christian Tuculescu

De asemenea dacă ați vrea să vă înscrieți la un curs de germană pentru începători (lucru pe care îl recomandăm cu căldură), ne bucurăm să anunțăm că Centrul Gutenberg vă poate veni în ajutor (înscrieri direct pe link). Pentru alte sfaturi și ponturi despre cum să înveți germană mai eficient și mai repede, nu ezitați să intrați pe blog-ul nostru.

În plus, vă invităm să vă alăturați comunității noastre de pe Facebook și Instagram.